Mergi la conținut

Alfabetul

Alfabetul limbii germane are 26 de litere de bază, trei umlauturi Ä, Ö, Ü, precum și litera s ascuțit(ß). Literele de bază se împart în vocale (A, E, I, O, U) și consoane (B, C, D, F ...). În limba germană toate substantivele, numele și numele țărilor se scriu cu literă mare, la fel și toate cuvintele la începutul unei propoziții și după un punct. Verbele, pronumele și adjectivele se scriu, de regulă, cu literă mică.

Literele

  • Aa Affe maimuță
  • Bb Ball minge
  • Cc Computer computer
  • Dd Dach acoperiș
  • Ee Elefant elefant
  • Ff Fahrrad bicicletă
  • Gg Gehirn creier
  • Hh Hafen port
  • Ii Igel arici
  • Jj Jacke jachetă
  • Kk Kleid rochie
  • Ll Leiter scară
  • Mm Maus șoarece
  • Nn Nase nas
  • Oo Orgel orgă
  • Pp Papier hârtie
  • Qq Quark brânză dulce
  • Rr Radio radio
  • Ss Sauna saună
  • Tt Tiger tigru
  • Uu Uhr ceas
  • Vv Vater tată
  • Ww Wasser apă
  • Xx Xylofon xilofon
  • Yy Yacht iaht
  • Zz Zahn dinte

Umlautul și litera s

  • Ää Äpfel meri
  • Öö Öl ulei
  • Üü Überfall atac
  • ẞß Straße stradă

Notați Dacă pe tastatura ta nu se găsesc literele ä, ö, ü și ß, poți să folosești ae, oe, ue, și ss.

Alfabetul fonetic

În alfabetul fonetic cu fiecare literă se asociază un cuvânt. În acest mod se facilitează comunicarea, de exemplu prin telefon, pentru că unele litere se pronunță asemănător și nu sunt înțelese întotdeauna. Conform alfabetului fonetic numele de familie Maier s-ar pronunța așa:

  • M wie Martha, A wie Anton, I wie Ida, E wie Emil, R wie Richard. (= M ca Martha, A ca Anton, I ca Ida, E ca Emil, R ca Richard.)

Alfabetul fonetic determină care cuvinte aparțin fiecărei litere. Există deosebiri între Germania, Austria și Elveția.

Litera Germania
(DIN 5009)
Austria
(ÖNORM A 1081)
Elveția
A Anton Anton Anna
Ä Ärger Ärger Äsch (Aesch)
B Berta Berta Berta
C Cäsar Cäsar Cäsar / Charly
Ch Charlotte - -
D Dora Dora Daniel
E Emil Emil Emil
F Friedrich Friedrich Friedrich
G Gustav Gustav Gustav
H Heinrich Heinrich Heinrich
I Ida Ida Ida
J Julius Julius Jakob
K Kaufmann Konrad Kaiser
L Ludwig Ludwig Leopold
M Martha Martha Marie
N Nordpol Nordpol Niklaus
O Otto Otto Otto
Ö Ökonom Österreich Örlikon (Oerlikon)
P Paula Paula Peter
Q Quelle Quelle Quasi
R Richard Richard Rosa
S Samuel Siegfried Sophie
Sch Schule Schule -
Eszett scharfes S -
T Theodor Theodor Theodor
U Ulrich Ulrich Ulrich
Ü Übermut Übel Übermut
V Viktor Viktor Viktor
W Wilhelm Wilhelm Wilhelm
X Xanthippe Xaver Xaver
Y Ypsilon Ypsilon Yverdon
Z Zacharias Zürich Zürich

Spre deosebire de alfabetul fonetic oficial în Germania se folosește des pentru litera S numele Siegfried, iar pentru litera Z noțiunea Zeppelin. În Austria se folosește des Christine pentru Ch, Johann pentru J, Norbert pentru N și Zeppelin pentru Z.

Diftongi

În limba germană se folosesc des diftongi. Diftongii sunt alcătuite din două vocale succesive ca e exemplu: "ei”, “ie”, “ai”, “eu”, “äu” und “au”. Ei sunt tratați ca un singur sunet.

  • ei: Eis (= înghețată) , Eisenbahn (= cale ferată) , Eimer (= găleată)
  • ai: Mai (= mai) , Hai (= rechin) , Kaiser (= împărat)
  • ie: Liebe (= dragoste) , Dieb (= hoț) , Miete (= chirie) (aici e nu se pronunță, ci i se pronunță lung)
  • eu: Eule (= bufniță) , Euter (= uger) , Europa (= Europa)
  • äu: Häuser (= case) , Läuse (= păduchi) , Mäuse (= șoareci)
  • au: Haus (= casă) , Laus (= păduche) , Maus (= șoarece)

Diftongi äu și eu sună la fel. Pentru a fi singuri de ortografia lor trebuie să ne uităm la rădăcina cuvântului. Forma la plural al cuvântului ”Haus” este “Häuser” și niciodată “Heuser”, chiar dacă sună la fel.

  • Maus (= șoarece) Mäuse (= șoareci)
  • Laus (= păduche) Läuse (= păduchi)
  • Baum (= copac) Bäume (= copaci)

Și diftongi ei și ai sună la fel și se pronunță la fel. În acest caz nu există reguli pentru ortografie și cuvintele care se scriu cu ai (și se pronunță cu ei) trebuie învățate.

Detail (= detaliu) , Saite (= coardă) , Hain (= dumbravă) , Mais (= porumb) , Laie (= laic) , Waise (= orfan) , Kai (= debarcader ) , Laib (= pâine) , Taille (= talie) , Laich (= icră) , Mailand (= Milano) , Mainz (= Mainz) , Main (= Main)

Notează: La diftongi ai și eu sunt multe perechi, care sună asemănător, dar se scriu în mod diferit:

  • Saite (bei der Gitarre) (= coardă) Seite (im Buch) (= pagină)
  • Waise (Kind ohne Eltern) (= orfan) weise (klug sein) (= înțelept)
  • Laib (ein Laib Brot, Käse) (= pâine) der Leib (Körper) (= corp)
  • Laiche (Fischeier) (= icră) Leiche (toter Körper) (= cadavru)
  • Main (Fluss in Deutschland) (= Main (râu în Germania)) mein (mir gehörend) (= al meu)

Litera “h” și sunetele “ch” și “sch”

Lângă diftongi există și combinațiile de litere “sch” și “ch”, precum și litera ”h” silențioasă, care se scrie, dar nu se pronunță.

h poate fi pronunțat în două feluri:

  • La începutul cuvântului un [h] tare:

    Hund (= câine) , Haare (= păr) , Haus (= casă)
  • Un h mut, de cele mai multe ori în fața consoanelor l, m, n, r precum și în fața sau după vocale. În acest caz vocala din fața literei h se pronunță lung.

    fehlen (= a lipsi) , nehmen (= a lua) , Zahn (= dinte) , Lehrer (= profesor) , sehen (= a vedea) , gehen (= a merge) , Rehe (= căprioare )

Notează: Cuvintele, care încep cu literele q, sch, sp sau t nu au niciodată un h mut.

Qual (= agonie) , Schal (= fular) , spät (= târziu) , Tal (= vale)

Pronunția corectă a sunetelor -ch și -sch este foarte importantă, așa cum arată și exemplele Kirche (= biserică) și Kirsche (= cireașă) . Cele două cuvinte arată la fel, dar au sensuri diferite și pot fi confundate, dacă -ch-, respectiv -sch- nu se pronunță corect.

ch se pronunță în două moduri diferite:

  • După vocalele închise (a, o, u, au) ca o consoană faringală [x]:

    Ach (= Vai) , Buch (= carte) , Loch (= gaură) , Fach (= disciplină) , Dach (= acoperiș) , doch (= totuși)
  • După toate celelalte vocale, după l, n, r și în terminația -chen se pronunță un ch moale [ç]:

    ich (= eu) , Milch (= lapte) , Kirche (= biserică) , manchmal (= câteodată) , Mädchen (= fată)
  • În fața literelor a, o, u, l, r, s ca [k]:

    Chaos (= haos) , Chor (= cor) , sechs (= șase) , wachsen (= a crește) , Fuchs (= vulpe)

sch se pronunță:

  • Combinația ”sch” se pronunță întotdeauna ca sunetul [⁠ʃ⁠].

    Fisch (= pește) , Kirsche (= cireașă) , Mensch (= om) , falsch (= fals)
  • Combinațiile de litere “St” și “Sp” se pronunță la fel întotdeauna [⁠ʃ⁠]:

    Strafe (= pedeapsă) , Stimme (= glas) , steil (= abrupt) , spät (= târziu) , Spaß (= distracție) , Sport (= sport)

Notează: La cuvântul bisschen (= puțin) nu se pronunță "sch", ci un “ch”.

Dublarea vocalelor și a consoanelor

În câteva cuvinte același vocală se scrie dublu și astfel este pronunțat lung:

Saal (= sală) , Meer (= mare) , leer (= gol) , Fee (= zână)

În contrast cu dublarea vocalelor, dublarea consoanelor are ca consecință pronunțarea scurtă a vocalei precedente.

Mann (= bărbat) , dann (= atunci) , komm (= vino) , Bann (= vrajă)

Literele “s, ß” și “ss”

Litera s se poate pronunța în diferite feluri. Lângă s normal, există și consoana dublă ss, și mai există și litera ß.

Un s pronunțat moale, sonor se scrie după regulă cu un -s-.

singen (= a cânta) , Segel (= velă) , Rasen (= peluză) , lesen (= a citi)
Un s pronunțat tare, nesonor se scrie ori cu -ss- ori cu -ß-. Aici se aplică:
  • După vocale scurte se scrie -ss-:

    Fass (= butoi) , Pass (= pașaport) , Tasse (= ceașcă) , fressen (= a mânca) , Kuss (= sărut) , Fluss (= râu)
  • În afară de asta ss se folosește în sufixul miss-:

    Missverständnis (= neînțelegere) , missachten (= nepăsare)
  • ß se scrie după vocale luni sau după diftongi:

    Maß (= măsură) , Soße (= sos) , außen (= în afară) , Straße (= stradă) , süß (= dulce) , fließen (= a curge) , heiß (= fierbinte)

Notează: În Elveția nu se folosește ß, acolo se scrie întotdeauna ss.

Înapoi la start